O perspectivă din psihologia atașamentului și teoria schemelor

Introducere

Mulți oameni observă, la un moment dat, că ajung în relații care seamănă surprinzător de mult între ele. Deși partenerii sunt diferiți, conflictele, dezamăgirile sau dificultățile par să se repete.

Unele persoane se implică frecvent în relații cu parteneri indisponibili emoțional. Altele se confruntă constant cu teama de abandon, dificultăți de încredere sau nevoia excesivă de validare. Aceste tipare nu apar întâmplător.

Cercetările din psihologia atașamentului și teoria schemelor sugerează că experiențele timpurii influențează profund modul în care ne raportăm la iubire, apropiere și siguranță emoțională la vârsta adultă.

Ce sunt tiparele relaționale?

Tiparele relaționale reprezintă moduri repetitive de a gândi, simți și acționa în relațiile apropiate.

Acestea includ:

• alegerea partenerilor;
• reacțiile la conflicte;
• modul de exprimare a nevoilor;
• felul în care gestionăm apropierea și distanța emoțională.

De multe ori, aceste comportamente funcționează automat și sunt dificil de observat fără reflecție sau sprijin specializat.

Rolul atașamentului

Una dintre cele mai influente teorii în psihologie este teoria atașamentului, dezvoltată de John Bowlby și extinsă ulterior de Mary Ainsworth.

Aceasta susține că relațiile timpurii cu figurile de îngrijire contribuie la formarea unor modele interne despre:

• cine suntem;
• cât de valoroși suntem;
• dacă ceilalți sunt de încredere;
• cât de sigură este apropierea emoțională.

Aceste modele tind să influențeze relațiile adulte.

Atașamentul securizant

Persoanele cu atașament securizant au experimentat, în general, relații caracterizate de disponibilitate și siguranță emoțională.

La maturitate, acestea tind să:

• comunice deschis;
• stabilească limite sănătoase;
• tolereze apropierea și autonomia;
• gestioneze conflictele constructiv.

Atașamentul anxios

Persoanele cu atașament anxios pot fi preocupate constant de posibilitatea respingerii sau abandonului.

Manifestări frecvente:

• nevoia intensă de reasigurare;
• sensibilitate la distanța emoțională;
• dificultăți în tolerarea incertitudinii;
• teamă de a pierde relația.

Aceste persoane pot deveni foarte implicate emoțional și pot interpreta semnale ambigue ca dovezi ale respingerii.

Atașamentul evitant

Persoanele cu atașament evitant au învățat adesea că vulnerabilitatea și apropierea emoțională nu sunt sigure.

La maturitate pot:

• evita intimitatea profundă;
• minimaliza nevoile emoționale;
• deveni inconfortabile în relațiile foarte apropiate;
• pune accent excesiv pe independență.

De ce ne atrag anumite persoane?

O descoperire importantă din psihologie este că familiaritatea poate fi confundată cu siguranța.

Nu alegem întotdeauna ceea ce este sănătos pentru noi. Uneori alegem ceea ce ne este familiar.

Astfel, persoanele pot fi atrase de parteneri care activează tipare emoționale cunoscute încă din copilărie, chiar dacă acestea generează suferință.

Teoria schemelor: tiparele din spatele relațiilor

Psihologul Jeffrey Young a dezvoltat teoria schemelor cognitive timpurii.

Schemele sunt convingeri profunde despre sine, ceilalți și lume, formate în urma experiențelor repetate.

Acestea funcționează ca niște „filtre” prin care interpretăm realitatea.

Schema abandonului

Persoana trăiește cu convingerea că oamenii importanți vor pleca sau o vor părăsi.

Poate manifesta:

• teamă intensă de respingere;
• gelozie;
• nevoia constantă de reasigurare.

Schema defectivității

Persoana crede că nu este suficient de bună sau demnă de iubire.

Consecințele pot include:

• rușine;
• autocritică;
• dificultăți în acceptarea afecțiunii.

Schema subjugării

Persoana își ignoră propriile nevoi pentru a evita conflictele sau respingerea.

Poate deveni excesiv de acomodantă și poate avea dificultăți în stabilirea limitelor.

De ce repetăm aceleași tipare?

Există mai multe explicații.

Căutarea familiarului

Creierul preferă ceea ce cunoaște, chiar și atunci când este dureros.

Confirmarea convingerilor existente

Tindem să observăm și să interpretăm informațiile care confirmă ceea ce credem deja despre noi și despre ceilalți.

Comportamentele automate

Multe reacții relaționale apar fără analiză conștientă și sunt activate de situații percepute ca similare cu experiențele trecute.

Cum putem schimba aceste tipare?

Creșterea conștientizării

Primul pas este observarea tiparelor repetitive.

Întrebări utile:

• Ce tip de partener aleg frecvent?
• Ce conflicte se repetă?
• Ce emoții apar constant în relațiile mele?

Înțelegerea originilor

Explorarea experiențelor timpurii poate oferi indicii importante despre modul în care s-au format aceste modele relaționale.

Dezvoltarea relațiilor sigure

Experiențele relaționale sănătoase pot contribui la modificarea convingerilor și a așteptărilor disfuncționale.

Stabilirea limitelor

Limitele sănătoase protejează identitatea personală și reduc riscul implicării în relații dezechilibrate.

Psihoterapia

Terapia focalizată pe atașament și terapia schemelor s-au dovedit eficiente în identificarea și modificarea tiparelor relaționale repetitive.

Este posibilă schimbarea?

Da.

Cercetările din neuroștiințe și psihologie arată că experiențele emoționale noi și relațiile sănătoase pot modifica treptat modelele relaționale învățate.

Acest proces necesită:

• conștientizare;
• răbdare;
• practică;
• sprijin adecvat.

Schimbarea nu înseamnă să devenim perfecți, ci să răspundem diferit la tiparele care altădată ne controlau relațiile.

Concluzie

Tiparele relaționale nu apar din întâmplare. Ele sunt influențate de experiențele timpurii, stilul de atașament și convingerile dezvoltate de-a lungul vieții.

Înțelegerea acestor mecanisme ne oferă oportunitatea de a ieși din cercurile repetitive care produc suferință și de a construi relații mai sănătoase, mai sigure și mai autentice. Deși trecutul ne influențează, el nu ne condamnă. Cu suficientă conștientizare și sprijin, schimbarea este posibilă.