Neuroplasticitatea este capacitatea creierului de a-și modifica structura și modul de funcționare ca răspuns la experiențe, învățare, gânduri și exercițiu mental repetat. Multă vreme s-a considerat că, după o anumită vârstă, creierul devine aproape rigid. Cercetările din ultimele decenii ne arată însă că această capacitate de adaptare se păstrează, în diferite grade, pe parcursul întregii vieți.
O idee des întâlnită în neuroștiință este sintetizată prin expresia asociată regulii lui Hebb: „Neurons that fire together, wire together” — neuronii care se activează împreună pot ajunge, prin experiență și repetiție, să își consolideze conexiunile.
Două forme ale neuroplasticității
Neuroplasticitatea poate fi privită din două perspective complementare:
Neuroplasticitatea structurală
Se referă la modificări ale structurii creierului, inclusiv la nivelul conexiunilor neuronale și al caracteristicilor materiei cenușii. Învățarea și anumite practici mentale au fost asociate, în studii de imagistică, cu astfel de schimbări.
Neuroplasticitatea funcțională
Descrie adaptarea modului în care creierul procesează informațiile și organizează activitățile. Este importantă atât în învățarea deprinderilor, cât și în unele procese de recuperare neurologică, de exemplu după un accident vascular cerebral.
Creierul adult nu are aceeași plasticitate ca în copilărie, dar își păstrează capacitatea de reorganizare. În acest proces contează atenția, provocarea și recuperarea:
- Atenția focalizată. Atunci când participăm activ la o experiență, nu doar acționăm pe „pilot automat”, implicăm mecanisme neurobiologice care sprijină învățarea și adaptarea.
- Noutatea și provocarea. Întâlnirea cu situații noi și exersarea unor abilități care necesită efort pot stimula învățarea. Nu este nevoie de dificultăți extreme, ci de practică adecvată și consecventă.
- Odihna și somnul. Consolidarea învățării continuă și după încheierea exercițiului. Somnul joacă un rol important în stabilizarea și reorganizarea informațiilor.
Cum funcționează creierul la nivel microscopic?
Creierul uman conține aproximativ 86 de miliarde de neuroni, care comunică prin semnale electrice și chimice. Când înveți o melodie la pian, treci printr-o experiență emoțională sau practici atenția conștientă, sunt activate anumite rețele neuronale.
Repetarea unei experiențe poate modifica eficiența comunicării dintre neuroni. La nivelul sinapselor apar schimbări în transmisia semnalelor și în sensibilitatea receptorilor; în anumite contexte, pot apărea și reorganizări structurale ale conexiunilor. Mielina, învelișul izolator al unor axoni, contribuie la viteza de transmitere a impulsurilor nervoase.
Este important să înțelegem că neuroplasticitatea funcționează în mai multe direcții. Unele conexiuni se consolidează, iar altele își reduc eficiența atunci când nu mai sunt utilizate. Procesul de reorganizare și eliminare selectivă a conexiunilor este cunoscut, în anumite contexte, drept eliminare sinaptică (synaptic pruning).
De aceea, schimbarea unui tipar de reacție nu înseamnă ștergerea instantanee a vechiului obicei. Înseamnă că răspunsurile alternative pot fi exersate și consolidate treptat, în timp și în condiții favorabile.
Studiul Harvard din 2011: ce au observat cercetătorii?
Un studiu realizat de Britta Hölzel, Sara Lazar și colaboratorii lor, cu cercetători afiliați Massachusetts General Hospital și Harvard Medical School, a analizat schimbările asociate participării la un program de opt săptămâni de Mindfulness-Based Stress Reduction (MBSR).
Au fost examinați prin rezonanță magnetică (RMN) 16 participanți fără experiență anterioară de meditație, înainte și după program. Datele au fost comparate cu cele ale unui grup de control de 17 persoane. Participanții la program au raportat, în medie, aproximativ 27 de minute de practică zilnică.
Hipocampul și materia cenușie
Studiul a identificat o creștere a concentrației de materie cenușie în hipocampul stâng, regiune implicată în memorie și învățare. Cercetătorii au observat și modificări în alte regiuni, inclusiv cortexul cingulat posterior, joncțiunea temporo-parietală și cerebelul.
Ce putem concluziona?
Rezultatele sugerează că participarea la programul MBSR se poate asocia cu modificări măsurabile ale unor regiuni cerebrale. Totuși, studiul a avut un număr relativ mic de participanți; nu dovedește că aceleași modificări apar la fiecare persoană sau că meditația vindecă anumite tulburări.
Ce au arătat alte cercetări despre stres și meditație?
Articolul Laurei aduce în discuție și amigdala cerebrală, precum și rețeaua stării implicite. Aceste constatări sunt relevante, dar provin din studii distincte, motiv pentru care merită diferențiate de cercetarea Harvard din 2011.
Amigdala cerebrală și percepția stresului
O cercetare publicată de Hölzel și colaboratorii a urmărit 26 de participanți la un program de reducere a stresului bazat pe mindfulness. Scăderea stresului perceput s-a corelat cu reducerea densității materiei cenușii în regiunea bazolaterală dreaptă a amigdalei. Aceasta este o asociere observată în studiu, nu dovada unei „micșorări” universale a amigdalei sau a dispariției anxietății.
Rețeaua stării implicite (Default Mode Network — DMN)
Într-o cercetare publicată de Brewer și colaboratorii în 2011, meditatorii experimentați au prezentat diferențe de activitate și conectivitate în regiuni ale DMN, rețea asociată printre altele cu gândirea autoreferențială și rătăcirea minții. Această cercetare nu trebuie confundată cu studiul RMN structural despre programul MBSR.
De ce contează neuroplasticitatea în viața de zi cu zi?
Sănătatea mentală și reglarea emoțională
Înțelegerea neuroplasticității oferă o perspectivă asupra felului în care răspunsurile la stres și anumite obiceiuri pot fi schimbate prin învățare și practică. Acest lucru nu înlocuiește sprijinul psihologic sau tratamentul medical atunci când sunt necesare.
Educația și învățarea pe tot parcursul vieții
Capacitatea de a dobândi abilități noi nu dispare la maturitate. Atenția, exercițiul și repetiția ne pot ajuta să dezvoltăm cunoștințe, deprinderi și comportamente noi.
Leadershipul și relațiile profesionale
Practica prezenței reflexive poate încuraja observarea propriilor reacții înainte de a acționa, creând spațiu pentru decizii mai deliberate și pentru o comunicare mai atentă. Efectele diferă de la persoană la persoană și nu trebuie presupuse automat.
Descoperirile despre neuroplasticitate schimbă modul în care ne privim propria minte. Ele ne amintesc că nu toate tiparele de gândire, emoție sau comportament sunt definitive și că schimbarea poate fi cultivată, treptat, prin experiențe și exercițiu conștient.
Fiecare moment în care alegem să fim mai atenți și fiecare reacție nouă pe care o exersăm pot face parte din acest proces. Tu ce potecă alegi să bătătorești astăzi?
Referințe științifice
- Hölzel, B. K., Carmody, J., Vangel, M., Congleton, C., Yerramsetti, S. M., Gard, T., & Lazar, S. W. (2011). Mindfulness practice leads to increases in regional brain gray matter density. Psychiatry Research: Neuroimaging, 191(1), 36–43. https://doi.org/10.1016/j.pscychresns.2010.08.006
- Hölzel, B. K., et al. (2010). Stress reduction correlates with structural changes in the amygdala. Social Cognitive and Affective Neuroscience, 5(1), 11–17. https://doi.org/10.1093/scan/nsp034
- Brewer, J. A., Worhunsky, P. D., Gray, J. R., Tang, Y.-Y., Weber, J., & Kober, H. (2011). Meditation experience is associated with differences in default mode network activity and connectivity. Proceedings of the National Academy of Sciences, 108(50), 20254–20259. https://doi.org/10.1073/pnas.1112029108
Referințele documentează studiile menționate în articol. Rezultatele științifice descriu asocieri și observații în grupurile cercetate și nu reprezintă promisiuni de efecte identice pentru orice persoană.
