De ce o verighetă moștenită de la bunici are o valoare incomparabil mai mare decât una identică, cumpărată din magazin?

De ce un tricou purtat de sportivul preferat se poate vinde cu milioane de euro?

De ce multe persoane ezită să poarte haine care au aparținut cuiva perceput ca periculos, chiar dacă au fost spălate și dezinfectate?

Și, la polul opus, de ce un obiect care a aparținut unei persoane iubite poate deveni o sursă de liniște și apropiere?

Aceste reacții sunt influențate de un mecanism numit efectul de contagiune psihologică.

În mod intuitiv, mintea noastră tratează uneori obiectele ca și cum ar păstra ceva din persoanele care au fost în contact cu ele. Din punct de vedere fizic știm că acest lucru nu se întâmplă, însă reacția emoțională poate rămâne foarte puternică.

Psihologii Paul Rozin și Carol Nemeroff au descris acest fenomen în cadrul cercetărilor despre gândirea intuitivă și ceea ce au numit legea contagiunii, arătând că oamenii atribuie adesea obiectelor proprietăți simbolice provenite de la proprietarii sau utilizatorii lor.

Cum apare acest efect

Creierul nostru construiește permanent legături între oameni, emoții și experiențe.

Când un obiect este asociat puternic cu o persoană, cele două reprezentări mentale încep să funcționeze împreună.

Astfel, obiectul poate activa amintiri, emoții, valori sau impresii despre acea persoană.

Nu este vorba despre o proprietate fizică a obiectului.
Este vorba despre semnificația pe care mintea o construiește.

Când obiectele devin simboluri

Un ceas poate măsura timpul.
Dar dacă a aparținut tatălui tău, poate deveni și un simbol al relației voastre.

O eșarfă poate încălzi.
Dar dacă era purtată de cineva drag, poate transmite senzația de apropiere.

Un jurnal vechi poate valora câțiva lei ca hârtie.
Pentru familie poate deveni neprețuit.

Valoarea emoțională modifică percepția valorii obiective.

Contagiunea negativă

Același mecanism funcționează și în sens invers.

În experimente clasice, mulți participanți au refuzat să poarte un pulover despre care li s-a spus că a aparținut unui criminal, deși știau că fusese curățat complet.

Din punct de vedere rațional, obiectul nu reprezenta un pericol.
Totuși, asocierea simbolică producea disconfort.

Mintea reacționa la poveste, nu la material.

În relațiile de cuplu

După o despărțire, unele persoane păstrează anumite obiecte ani întregi.

Nu pentru utilitatea lor.
Ci pentru că ele reprezintă o parte din relație.

Altele aleg să le îndepărteze imediat, tocmai pentru că simpla lor prezență reactivează emoțiile.

Obiectele devin declanșatori ai memoriei afective.

În doliu

Mulți oameni păstrează haine, parfumuri, fotografii sau obiecte personale ale celor dragi.

Acestea pot crea o punte între prezent și amintire.

În primele etape ale doliului, astfel de obiecte pot oferi continuitate și confort.

În timp, relația cu ele se poate transforma.

Nu există un ritm universal.

În marketing

Companiile cunosc foarte bine puterea contagiunii psihologice.

De aceea sunt promovate produse precum:

• chitare folosite de muzicieni celebri;
• tricouri purtate într-o finală importantă;
• obiecte semnate;
• manuscrise originale;
• mobilier din case istorice.

Autenticitatea crește valoarea percepută.

Două obiecte identice pot avea prețuri radical diferite doar datorită poveștii lor.

În viața profesională

Biroul în care a lucrat un mentor.

Pixul cu care ai semnat primul contract important.

Agenda în care ai notat primele obiective.

Uneori, astfel de obiecte devin ancore ale identității profesionale.

Ele pot reactiva încrederea, motivația și sentimentul de continuitate.

În psihoterapie

Obiectele pot avea o funcție simbolică importantă.

O fotografie.
O scrisoare.
O jucărie.
Un inel.
O pătură.
Un parfum.

Ele pot facilita accesul la emoții, amintiri și experiențe greu de exprimat în cuvinte.

Terapeutul nu presupune că obiectul conține literalmente o parte din persoană.
Lucrează însă cu sensul pe care clientul îl atribuie acelui obiect.

Când efectul devine problematic

Uneori contagiunea psihologică poate întreține anxietatea.

Persoana poate simți că anumite obiecte sunt „încărcate” într-un mod care îi provoacă teamă sau vinovăție.

În forme severe, astfel de interpretări pot apărea și în cadrul unor tulburări precum tulburarea obsesiv-compulsivă.

Sprijinul psihologic poate ajuta la diferențierea dintre reacția emoțională și realitatea obiectivă.

Putem folosi acest efect în favoarea noastră?

Da.

Putem păstra aproape obiecte care ne reamintesc de:

• valori importante;
• persoane care ne inspiră;
• reușite personale;
• momente de curaj;
• obiective atinse.

Aceste simboluri nu au puteri magice.
Ele funcționează deoarece activează rețele de amintiri și emoții.

Un exercițiu simplu

Privește un obiect pe care îl păstrezi de mulți ani.

Întreabă-te:

• De ce îl păstrez?
• Ce persoană îmi amintește?
• Ce parte din mine reprezintă?
• Ce emoție apare când îl ating?
• Dacă nu ar avea această poveste, ar mai avea aceeași valoare pentru mine?

Răspunsurile pot spune multe despre relațiile și valorile tale.

Concluzie

Efectul de contagiune psihologică arată că mintea umană nu percepe obiectele doar prin forma și utilitatea lor.

Le investește cu povești.
Cu emoții.
Cu identitate.

Uneori, un obiect valorează enorm pentru că ne amintește cine am fost, pe cine am iubit sau cine ne-am dori să devenim.

Înțelegerea acestui mecanism ne ajută să folosim conștient simbolurile care ne susțin și să privim cu mai multă claritate acele asocieri care ne țin blocați în trecut.

Bibliografie minimală

• Rozin, P., & Nemeroff, C. – The Laws of Sympathetic Magic.
• Rozin, P., Millman, L., & Nemeroff, C. (1986). Operation of the Laws of Sympathetic Magic in Disgust and Other Domains.
• Kahneman, D. (2011). Thinking Fast and Slow.