De ce ne sperie atât de mult necunoscutul?

Introducere

Majoritatea oamenilor spun că își doresc siguranță.

Vrem să știm:

• ce se va întâmpla mâine;
• dacă vom lua decizia corectă;
• dacă relațiile vor funcționa;
• dacă vom reuși;
• dacă suntem în siguranță.

Problema este că viața oferă foarte puține certitudini.

În fiecare zi trăim cu întrebări fără răspuns complet.

Pentru unele persoane acest lucru este inconfortabil, dar suportabil. Pentru altele, incertitudinea devine o sursă majoră de anxietate.

Psihologii numesc această abilitate toleranța la incertitudine și o consideră unul dintre cei mai importanți factori implicați în anxietate.

Ce este toleranța la incertitudine?

Toleranța la incertitudine reprezintă capacitatea de a accepta faptul că nu putem controla sau cunoaște tot ceea ce urmează să se întâmple.

Nu înseamnă:

• pasivitate;
• lipsă de responsabilitate;
• nepăsare.

Înseamnă să putem funcționa și să luăm decizii chiar și atunci când nu avem toate răspunsurile.

De ce ne sperie necunoscutul?

Creierul este construit pentru a detecta pericole și a anticipa viitorul.

Din perspectivă evolutivă, acest lucru a avut un rol important în supraviețuire.

Problema este că sistemul nostru de alarmă nu face întotdeauna diferența între:

• un pericol real;
• o posibilitate imaginară.

Atunci când nu știm ce urmează, creierul poate interpreta lipsa informației ca pe o amenințare.

Legătura dintre incertitudine și anxietate

Anxietatea apare adesea ca răspuns la întrebarea:

„Dar dacă…?”

Dar dacă nu reușesc?
Dar dacă mă respinge?
Dar dacă pierd controlul?
Dar dacă se întâmplă ceva rău?

Cu cât tolerăm mai greu incertitudinea, cu atât aceste întrebări devin mai frecvente.

Ce spune cercetarea?

Psihologii Michel Dugas și Robert Ladouceur au demonstrat că intoleranța la incertitudine este unul dintre mecanismele centrale ale anxietății generalizate.

Persoanele care suportă greu necunoscutul tind să:

• se îngrijoreze excesiv;
• caute certitudini constante;
• evite riscurile;
• analizeze excesiv situațiile.

Cum se manifestă intoleranța la incertitudine?

Nevoia de reasigurare

Persoana întreabă frecvent:

• „Ești sigur?”
• „Crezi că va fi bine?”
• „Ce părere ai?”

Verificările repetate

• verificarea mesajelor;
• verificarea documentelor;
• verificarea planurilor;
• verificarea deciziilor.

Supraanalizarea

Persoana încearcă să găsească răspunsuri pentru toate scenariile posibile.

Evitarea

Uneori oamenii evită complet situațiile care implică incertitudine.

Paradoxul controlului

Mulți oameni cred:

„Dacă mă pregătesc suficient, voi elimina incertitudinea.”

În realitate, acest lucru este imposibil.

Viața rămâne imprevizibilă indiferent cât de mult planificăm.

Încercarea de a elimina complet incertitudinea produce adesea și mai multă anxietate.

Cum afectează relațiile?

Persoanele cu toleranță scăzută la incertitudine pot experimenta:

• gelozie;
• nevoia de confirmări constante;
• teamă de abandon;
• dificultăți în a avea încredere.

De multe ori nu relația este problema, ci disconfortul generat de necunoscut.

Cum afectează luarea deciziilor?

Atunci când avem nevoie de certitudine absolută, deciziile devin foarte dificile.

Pot apărea:

• amânarea;
• blocajul;
• perfecționismul;
• teama de greșeli.

Persoana așteaptă momentul în care va fi 100% sigură.

Acest moment apare rareori.

Semne că ai dificultăți cu incertitudinea

• îți faci griji frecvent despre viitor;
• cauți reasigurare constant;
• verifici excesiv;
• îți este greu să iei decizii;
• eviți situațiile noi;
• ai nevoie să controlezi cât mai multe aspecte ale vieții.

Mituri despre certitudine

Mitul 1: „Am nevoie de toate informațiile înainte să decid”

Rareori avem toate informațiile.

Majoritatea deciziilor sunt luate cu informații incomplete.

Mitul 2: „Dacă mă îngrijorez, voi fi pregătit”

Îngrijorarea nu garantează pregătirea.

De multe ori doar consumă energie.

Mitul 3: „Certitudinea completă există”

În viața reală, certitudinea absolută este extrem de rară.

Cum putem crește toleranța la incertitudine?

Observarea nevoii de control

Întrebare utilă:

„Încerc să rezolv o problemă sau să elimin disconfortul incertitudinii?”

Acceptarea necunoscutului

Acceptarea nu înseamnă să ne placă incertitudinea.

Înseamnă să recunoaștem că face parte din viață.

Acțiunea în ciuda nesiguranței

Curajul nu înseamnă lipsa fricii.

Înseamnă să acționezi chiar și atunci când nu ai toate răspunsurile.

Reducerea comportamentelor de reasigurare

Cu cât căutăm mai multă certitudine, cu atât creierul învață că nu poate tolera necunoscutul.

Practicarea mindfulness-ului

Mindfulness-ul ajută la revenirea în prezent în locul preocupării excesive pentru viitor.

Viața nu poate fi trăită doar în siguranță

Cele mai importante experiențe ale vieții implică întotdeauna un grad de incertitudine:

• iubirea;
• schimbarea;
• dezvoltarea;
• succesul;
• noile începuturi.

Dacă am aștepta certitudinea completă, multe dintre aceste experiențe nu ar mai avea loc.

Concluzie

Toleranța la incertitudine este una dintre cele mai importante abilități psihologice pentru sănătatea mintală. Cu cât acceptăm mai ușor faptul că nu putem controla totul, cu atât anxietatea își pierde din putere.

Nu putem elimina complet necunoscutul din viață. Putem însă învăța să trăim și să creștem în prezența lui. Uneori, liniștea nu apare atunci când găsim toate răspunsurile, ci atunci când acceptăm că nu avem nevoie de ele pe toate.